Cand am deschis dimineata MSN-ul si am vazut pagina plina cu stiri despre moartea lui MJ, am crezut initial ca e o gluma… pana la urma citind stirile de acolo si verificand Twitter-ul, Facebook-ul si Stirile ProTV, m-am convins ca era cat se poate de adevarat.
Acum stau si ma uit la pagina asta goala si imi dau seama ca orice as scrie despre asta ar fi redundant, sec si aproape o blasfemie pentru memoria lui. Asa ca ma rezum doar la a-mi aminti seara aceea din ‘92, cand am vazut la TV concertul lui de la Bucuresti, si momentul cand s-a terminat concertul si am plecat plangand in camera mea pentru ca… s-a terminat concertul. Aveam 8 ani, si a fost prima si ultima mea manifestare a ideii de a avea un IDOL. Si bineinteles, in perioada aceea, ca mai toate copilele de varsta mea dealtfel, eram indragostita de el.
Tocmai au dat “You are not alone” pe Guerilla, si suntem 4 femei in birou. Am ascultat-o toate cu tristete pe chipuri iar una dintre noi a zis doar atat: “Am crescut cu el…”
Rest in peace, Michael!
