De ani.
Acum 150 de ani, la 25 de ani puteam sa ma consider “fata batrana”. Cand bunica avea 25 de ani, avea deja un copil de 6. Insa azi, 2 iulie 2009, nu numai ca mi se pare un lucru extrem de indepartat aceasta idee (copii&stuff) dar realizez ca inca ma simt eu insami un copil. Degeaba ma uit la “25″-ul ala din titlu (il am si pe mess la status, din acelasi motiv), pentru ca… tot am impresia ca e al altcuiva. Nu al meu. Nici daca pun intr-o lista toate chestiile de “om mare” pe care le fac, parca tot nu-mi vine sa cred. Da, am terminat o facultate, un master, sunt undeva pe la al 5-lea job, in ceea ce se cheama mai nou o “multinationala”, am in sertar o hartie pe care scrie numele meu la “cumparator” pentru un apartament. Mai am una la fel pentru o masina. Platesc facturi. Intretinere. Rate. Citesc apometre. Cumpar perdele, covoare, detergent, spal, calc, gatesc. Dau cu aspiratorul. Bag benzina. Planific calatorii pentru mine si pentru altii. Conduc sute de kilometri. Cumpar bilete de avion. Zbor. Ma cazez in hoteluri. Vorbesc cu toate natiile de oameni, in 3 limbi.
Dansez. Obosesc si iar dansez. Stresez oameni sa vina la piese de teatru. Fac rezervari, impart flyere si pun afise. Sun actori sa le amintesc ca au spectacol. Pun decoruri. Fac sunet. Incasez si impart banii.
Iubesc. Urasc, si iubesc iarasi, si spun cuvinte mari.
Si totusi… parca inca ma joc de-a oamenii mari, parca tot ce fac nu e decat o privire furisa in lumea lor, ca atunci cand aveam vreo 7 ani si ma incaltam in pantofii cu toc ai mamei pe ascuns si ma uitam in oglinda (cand o sa fiu mare asa ca mama, o sa port si eu pantofi dinastia).
Sunt doar 25 si as vrea sa mai fie inca 100, pentru ca simt ca adevarata mea viata inca nu a inceput. Vreau si parca nu vreau sa mai copilaresc. Si totusi, sa mai fie 100. Pentru toate zambetele nezambite, pentru toate cuvintele nerostite, pentru toate sarutarile infranate si pentru toate mainile neinlantuite. Si, vorba Mirunei, pentru toate apelurile neefectuate.
P.S.1: daca porti tocuri, nu inseamna ca esti neaparat om mare (asta e testata!)
P.S.2: cea mai primita urare: aia cu sa fii iubita si sa traiesti cu cine-ti doresti.
Deci da. Sa curga tequila si piruetele diseara in Salsa for you. Si sa nu mi se blocheze laptopul la spectacol.
