De obicei nu ma uit la stiri si cu atat mai putin la cele “de scandal”, sunt al naibii de plictisitoare si repetitive. Insa aseara mi-a atras atentia un subiect “fierbinte” al zilei. Florin Salam a dat cantare in memoria sotiei sale, decedata acum ceva timp. Toate bune si frumoase, nu pot sa zic decat “frumos din partea lui!”, n-o sa ma iau acum de ce balarii canta si nici n-o sa zic “in ce hal a ajuns muzica in tara asta, promovam non-valorile etc” (si-au batut capul cu asta destui inaintea mea).
Trec si peste absurdul faptului de a trai intr-o tara in care Sala Polivalenta devine neincapatoare pentru hoardele nesfarsite de grobieni amatori de lalaieli (cica peste 7000). Cum a ajuns Salam sa cante cu orchestra Filarmonicii??? Mie mi se pare ireal ce se intampla, maine-poimaine o sa ii ridicam si statuie…
Dar FRATE! Sa aud ca pana sa se intre la concert, s-a lasat cu batai, imbranceli, injuraturi, scandal, geamuri sparte!!!! Nu mai aveau rabdare sa intre in sala si s-au gandit ei ca daca sparg geamurile intra mai repede… WTF??? Nu mai spun ce fetze aveau “fanii” Salamiorului nostru. Evident asta nu ma mira, fiecare categorie sociala isi are modelele ei, si fiecare model este exponentul categoriei pe care o reprezinta. O alta chestie interesanta pe care am observat-o in stirea respectiva este ca romanului ii place sa se laude cu faptul ca e “prieten” cu Marele Parizer al Natiunii… mi le si imaginam pe respectivele spunand in gasca de pitzipoance “FAAA m-ai vazut FAA la TV mai devreme? Ai vazut ca a auzit o tara-ntreaga ca-s prietena cu Salam fa? Prietena de familie, sa moara mama!”
Salamiorule, sa stii ca totusi n-am nimic personal cu tine… doar cu fanii tai eliptici de creier. Si cu aia care fac Manele TV pe net (nu dau link ca nu vreau sa le fac trafic… le fac altii destul).
Si eu ma chinui sa strang o gasca de 20 de oameni sa mergem la teatru… trist, foarte trist…
