O mie de fetze

Am descoperit azi noapte cateva imagini pe care le credeam demult pierdute printre biti, partitii, drive-uri si foldere. Si uite ca nu erau pierdute, si uite ca veti intelege in sfarsit despre ce am vorbit in Undeva I si II. A fost lumea mea inainte sa aud de GSM, Internet, mess, scoala, cursuri, facultate, marketing, PR, media, leasing, credite, doctorat, salsa, congrese, globalizare, pitici pe creier si alte asemenea.

Asta vara am fost acolo dupa cativa ani. Locul acela nu mai e al meu. Au daramat soba, au pus spoturi in tavan, si de la televizorul in culori stridente rasuna manelele pe Taraf TV. Varul se scorojeste pe fatada si curtea s-a umplut de balarii. N-am putut sa stau acolo mai mult de 5 minute, pentru ca n-am vrut sa vada ca plang. Poate pentru ca, daca o sa-i am, copiii mei nu vor sti cum e sa sari gardul la tanti Victoria dupa dude. Sau cum e sa te ascunzi in capita de fan. Sau sa te cateri in nuc, sau sa furi oua din cuibare si ardeii de samanta din gradina.

Mi-i jale.